Paul al VI-lea, dialogul ca antidot la marketingul religios și la jignirea în rețelele de socializare
ANDREA TORNIELLI
Vatican News – 2 august 2024. Dialogul "nu este mândru, nu este înțepător, nu este ofensator. Autoritatea sa este intrinsecă grație adevărului pe care îl expune, a carității pe care o răspândește, a exemplului pe care îl propune; nu este ordin, nu este impunere. El este pașnic; evită căile violente; este răbdător; este generos". Astfel scria Paul al VI-lea în prima sa enciclică, Ecclesiam suam, publicată pe 6 august, în urmă cu șaizeci de ani. Aceste câteva cuvinte sunt suficiente pentru a înțelege relevanța extraordinară a scrisorii enciclice a papei Montini, care a ieșit în întregime în manuscris din propria peniță, la puțin după un an de la alegerea sa ca Papă, când Conciliul era încă deschis. Papa de origine bresciană a definit misiunea lui Isus drept un "dialog al mântuirii",
observând că "El nu a obligat fizic pe nimeni să îl accepte; a fost o formidabilă cerere de iubire, care, dacă a constituit o responsabilitate enormă în cei cărora li s-a adresat, i-a lăsat totuși liberi să o accepte sau să o refuze". O formă de relație care arată "un scop de corectitudine, de stimă, de simpatie, de bunătate din partea celor care o stabilesc; ea exclude condamnarea apriorică, polemicile jignitoare devenite obișnuință, vanitatea conversației inutile".
Nu putem să nu remarcăm distanța siderală a acestei abordări față de cea care caracterizează atât de multe discuții digitale din partea celor care judecă totul și pe toți, folosesc un limbaj depreciativ și par să aibă nevoie de un "dușman" pentru a exista.
Dialogul, care pentru Paul al VI-lea este inerent proclamării Evangheliei, nu are ca obiectiv convertirea imediată a interlocutorului – o convertire care, de altfel, este întotdeauna opera harului lui Dumnezeu, nu a înțelepciunii dialectice a misionarului - și presupune "starea de spirit a celui care... simte că nu mai poate separa propria mântuire de căutarea celei a altora". Pe scurt, nu suntem salvați prin noi înșine. Nu suntem salvați nici ridicând garduri sau închizându-ne în cetăți separate de lume pentru a avea grijă de cei "puri " și a evita contaminarea. Dialogul este "unirea adevărului cu caritatea, a inteligenței cu iubirea". Nu este anihilarea identității celor care cred că, pentru a proclama Evanghelia, este necesar să se conformeze lumii și agendei sale.
Nu este exaltarea identității ca separare care face ca cineva să-i privească de sus pe "ceilalți ". "Biserica trebuie să intre în dialog cu lumea în care trăiește. Biserica se face cuvânt; Biserica se face mesaj; Biserica se face conversație", deoarece «chiar înainte de a o converti, ba chiar pentru a o converti, lumea trebuie abordată și trebuie să i se vorbească». Iar lumea, a explicat Paul al VI-lea, "nu este salvată din exterior".
Însă, prima enciclică a papei Montini, încă de la primele cuvinte, conține și alte indicații valoroase pentru vremurile pe care le trăim. Ecclesiam suam, Biserica este "a Lui", este a fondatorului ei, Isus Cristos. Ea nu este "a noastră ", nu este construită de mâinile noastre, nu este rodul priceperii noastre. Eficacitatea ei nu depinde de marketing, de campanii studiate, de audiență sau de capacitatea de a umple stadioane. Biserica nu există pentru că este capabilă să producă mari evenimente, focuri de artificii mediatice și strategii de influențare.
Ea este în lume pentru a scoate la lumină, prin mărturia zilnică a atâtor "săraci creștini ", păcătoși iertați, frumusețea unei întâlniri care salvează și oferă un orizont de speranță. Este în lume pentru a oferi tuturor posibilitatea de a întâlni privirea lui Isus.
